Sunt uşor mai scumpe decât alte produse similare, uneori mai bune, dar – potrivit garanţiei de pe etichetă – au ajuns pe raft în faţa ta, în urma unui circuit comercial care i-a asigurat producătorului un preţ corect.Fermierilor din Africa şi Asia (care cultivă ceai, banane, cacao, zahăr etc) li se oferă contracte din care să poată trăi cât de cât decent, nu doar de pe o zi pe alta, cum se petrecea într-o istorie nu prea îndepărtată.
Graţie acestei Fairtrade Foundation, acest comerţ cinstit ar fi ajuns la £ 800 milioane în 2009, un an în care recesiunea i-a lovit mai rău exact pe aceiaşi care erau deja mai expuşi sărăciei.
Probabil că foarte puţine dintre aceste sute de milioane s-au vândut prin campusuri studenţeşti (doar, oriunde în lume, studenţii nu prea au bani). Nici nu cred că iniţiativa a dat remuşcări cuiva pentru excesele colonialismului.
Totuşi, poate că destui vor rămâne cu nişte obiceiuri de consum care să-i ajute pe respectivii producători. Nu pentru că le-ar părea rău de secolele de exploatare, ci pentru că, pur şi simplu, le plac produsele lor.
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
No comments:
Post a Comment