Tuesday 27 July 2010

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (10)


[EN] Many people keep inviting me on Facebook, MySpace, LinkedIn, and and less known networks, but I’m already spending too much time on TravBuddy. [RO] Mulţi oameni mă tot invită pe Facebook, MySpace, LinkedIn şi pe reţele mai puţin cunoscute, dar eu deja petrec prea multă vreme pe TravBuddy.


[EN] I don’t remember how it happened, but I found this site while I was in the UK, and although my profile is incomplete, I dream of posting thousands of pics. [RO] Nu-mi amintesc cum s-a întâmplat, dar am găsit acest site pe când eram în UK şi, chiar dacă profilul meu este incomplet, visez să postez mii de poze.

[EN] People fond of travelling, many photoholics like me :-), upload images from all over the world, and surfing through them is categorically addictive. [RO] Oameni iubitori de călătorii, mulţi fotoholici ca mine, încarcă imagini de peste tot din lume, iar navigarea printre ele categoric dependenţă.


[EN] For anyone wishing to see the world virtually (and not only), I am recommending this site; for those who already waste too much time online – better stay away from it! [RO] Pentru oricine vrea să vadă lumea virtual (şi nu numai), recomand acest site; pentru cei care deja petrec prea mult timp online – mai bine ţineţi-vă departe de el!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Friday 23 July 2010

Femeile în UK (19) [Women in the UK]

Banalele, dar şi stupidele ‘concursuri de miss’ – zice-se, uneori, pe româneşte, deşi în engleză li se spune ‘beauty contests’ – au adversari unde te-ai aştepta mai puţin, inclusiv la University of Sussex (US), unde studentele sunt net majoritare.

De data aceasta, la originea protestului ilustrat de acest afiş nu stau ‘creştinii’ de la US, adesea consideraţi primii suspecţi de orice deranjantă şi neadecvată mustrare, în lumea politic corectă unde fiecare trebuie lăsat să facă ce vrea.

Şi nu doar să nu fie discriminat, dar să nu cumva să i se spună de către altcineva că nu este de acord şi că priveşte drept un păcat sau, pur şi simplu, drept o mare stupizenie o anumită alegere de viaţă (life choice).

Autoarele mesajului provin de la o mişcare feministă. Da, mă refer acea specie de femei care par să nu savurează nimic pe lumea aceasta decât a strâmba din nas la ceva.

Nu suportă să fie trimise să facă vreun doctorat la cratiţă, nici să nu fie ‘stapâne pe trupul lor’ şi să nu avorteze de câte ori vor. Mai nefeminine decât feministele acestea, mai rar găseşti, totuşi, de data aceasta, sunt şi eu de acord cu mesajul lor!

Pentru că acesta este un serial în limba română, deschis şi celor care nu-s bilingvi, iată traducerea:

ANTI-concursul de frumuseţe MISS BRIGHTON AND SUSSEX UNIVERSITY. Trupul tău este un câmp de bătălie. Un concurs de frumuseţe la Universităţile Brighton şi Sussex va fi ţinut luni (...) Credem că este ruşinos că astfel de lucruri se mai pot petrece.

Aceste concurente(,) [sic! – nici în engleză nu se pune virgulă între subiect şi predicat!] doar întăresc ideea că femeile, fie studente la universitate sau nu, există pentru a te uita la ele, pentru plăcerea privirii şi distracţia publicului masculin şi că ele trebuie să concureze una cu alta pentru a fi cea mai admirată.

TOATE VALORĂM MAI MULT DECÂT ACEASTĂ IDIOŢENIE DE TÂRG DE VITE, exclamă semnatarele: Sussex Women’s Group – afliliat la o reţea universitară de promovare a asasinării nenăcuţilor ca drept legitim.

Pe lângă acest afiş-protest venit dintr-o sursă care rămâne, pentru mine, de aceeşi subţirime morală precum multe aşa-zise ‘instanţe morale’ din UK, aş adăuga părerea despre aceste ‘concursuri de frumuseţe’ a Sf. Nicolae Velimirovici.

Nu o dată, l-am citat pe Sf. Nicolae (vezi aici şi aici), deoarece am convingerea că studiile sale din UK şi anii petrecuţi pe aceste meleaguri l-au ajutat să vadă mai bine decât alţii putreziciunea morală a unei lumi care, o fi visând ea binele, dar care nu poate fi decât nebine în afara cunoaşterii adevărate a lui Hristos.

Ceea ce îi scria*** Sf. Nicolae unei mame încântate că fiica ei a câştigat un astfel de titlu de frumuseţe, cândva între cele două războiale mondiale, ar fi valabil şi astăzi ca oricând:

Îmi aduceţi la cunoştinţă, cu prostească bucurie, că fiica dvs a fost aleasă miss. Ca şi cum aţi aştepta să vă felicit. Mie îmi e ruşine şi să scriu despre acest lucru, iar în loc de felicitări vă fac cunoscută profunda mea compătimire.

Concursurile moderne de miss sunt un obicei al vechilor popoare latine. În fapt, este doar un comerţ abil disimulat cu prostituate. Aţi urmărit soarta multor miss din Europa? Ce trist! Căsnicii stranii, copii din flori, procese senzaţionale între soţi, sinucideri. Iată-vă rubrica la care sunt înscrise de obicei, «reginele frumuseţii»! (...)

Dintre toate ispitele cu care omul are a se măsura în sine însuşi, frumuseţea este oricum, cea mai anevoie de biruit. Ea a fost biruită de Sfânta Ecaterina şi Varvara şi Anastasia şi Parascheva şi multe altele, care au cunoscut în sine o frumuseţe mai înaltă decât cea de pe sine.

Dar va putea oare, să o biruie fiica dvs, care este lipsită de o vedere duhovnicească puternică şi care s-a expus o dată de bunăvoie la târgul frumuseţii? Să nu dea, Dumnezeu, Puternicul! Căci frumuseţea este un gheţar de pe care se alunecă sigur în adâncul de foc”.

NOTĂ: Fragmente reproduse din cartea Sf. Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de azi, vol.I, Sophia, 2002, p. 226-227.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la /For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Wednesday 21 July 2010

UK’s motor vanity fair (17) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

Any two-seat car is more of an instrument of having fun than a proper means of transport, and there’s no doubt that these MG cars make no exception.

Since 1924, the Brits could buy these automobiles for showing-off, and driving them would have probably meant “I may not be rich, but I can certainly afford it, I’ve got no worries, I am free, I’m Brit, so get out of my way!” :-)

I don’t know of any such ‘official motto’; I just imagined it, seeing how these cars appeared to be screaming “look at me”, especially while I was walking on the streets of Edinburgh.

Obviously, I did look at them, but didn’t find them neither useful (bigger that a Smart car or even a VW Beetle, therefore not saving too much parking space), nor particulary beautiful (feel free to disagree!), as I think Minis are (see here & here).

They didn’t seem as ugly as the creations of Saab Automobile, yet the later models surely lack personality compared to the ones from the 1920s to the early 1950s.

The good news from the company was that, after leaving BMW’s portofolio, it was brought back to life by a Chinese firm. In China, the old name (MG = Morris Garages) wouldn’t have meant anything, so they turned it into MG = Modern Gentlemen.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Monday 19 July 2010

Ortodoxia în Scoţia (8) [Orthodoxy in Scotland]

Cine vrea şi poate să petreacă o săptămână (26 septembrie – 2 octombrie 2010) pe insula Iona din vestul Scoţiei, alături de nişte oameni minunaţi (spun despre câţiva pe care îi cunosc personal) să răsfoiască paginile acestui site!

Cum sigur v-aţi prins deja, nu este vorba de cine-ştie-ce aventură trăznită pe o insuliţă scoţiană, ci de o săptămână de linişte, pe urmele Sf Columba, despre care am scris şi eu un pic.

De-aş putea, mi-ar plăcea să spun de pe acum un DA răspicat invitaţiei. Practic, oricând mi-ar plăcea să ajung din nou în Scoţia.

Din păcate, nu este cazul, dar poate că alţii – cu o viaţă mai puţin încărcată şi haotică decât se arată a fi a mea de câteva luni încoace – vor putea să-şi planifice această excursie… de odihnă (duhovnicească), dar şi de cunoaştere a Ortodoxiei din Scoţia.

Efectiv, îmi pare că viaţa Bisericii din Scoţia a înflorit de-a dreptul de când am avut eu prima atingere cu ea, mai ales în componenta ei românească.

Câteva imagini şi mărturii despre cum a fost la o întâlnire similară din toamna lui 2009, respectiv din primăvara lui 2010, poate că vor da mai multe lămuriri.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la /For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Friday 16 July 2010

[EN] Worth trying in the UK / [RO] Merită încercat în UK (15)

[EN] In our times, no authentic British experience could be considered complete without a visit to an Indian restaurant. [RO] În vremurile noastre, nicio experienţă britanică autentică nu ar putea fi considerată completă fără o vizită la un restaurant Indian.

[EN] And although I’m far from being the kind of brainwashed ‘fan of the Indian culture’, I must admit that the food Indians sell in the UK is very good. [RO] Şi chiar dacă sunt departe de a fi tipul de ‘fan al culturii indiene’ spălat la creier, trebuie să recunosc că mâncarea pe care o vând indienii în UK este foarte bună.

[EN] There are at least 10,000 such restaurants in Great Britain, while some 2.5 million Brits visit them. [RO] Există cel puţin 10,000 asemenea restaurante în Marea Britanie, în timp ce vreo 2.5 milioane de britanici le vizitează în fiecare săptămână.

[EN]Everything you can gulp for £ 5” restaurants are worth trying, and the little seeds (last pic) really made up for the absence of a toothbrush. [RO] Restaurantele “tot ce poţi înfuleca pentru £ 5” merită încercate, iar micile seminţe (ultima poză) chiar compensau absenţa unei periuţe de dinţi.

[EN] I guess that, even if I went to India, I’d still associate the smell of curry (powder) with a British reality – this is how omnipresent I found it in the UK. [RO] Cred că, şi de aş merge în India, tot aş asocia mirosul de curry (powder) cu o realitate britanică – pe atât de omniprezent l-am găsit în UK.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Wednesday 14 July 2010

About public transport in the UK (14) [Despre transportul în comun în UK]

Offering images of how British trains look like (quite comfortable, I’d say), I can only ‘illustrate’ the pictures with a little description of how Romanian trains are.

Apart from enumerating the classical epithets – old, slow, noisy, dirty (except for the sleeping cars where I had a pleasant experience this spring), expensive, always late, often crowded – I’d rather mention some anecdotical quotes.

They were offered to me by a British who had worked in Romania for some years until about a year ago, and who is quite familiar with the sad realities of our country.

Given the fact that he loves a Romanian woman, and that he is quite fond of Romania, I hope that his opinions couldn’t be considered a malicious exaggeration.

Here’s how he described to me the four categories of trains run by the Romanian state rail company (CFR) + some of my comments in square brackets.

1) Intercity – “the most expensive, and most bearable” [a bit cheaper than airplanes who are 14 -15 times faster, of course];

2) Rapid – “Oh, this one has got functional toilets” [if you’re a real expert at keeping your balance if not – God forbid! – sitting on it while the train is on the move]; 3) Accelerat –“a bit faster than very slow” [not recommendable at all];

4) Personal – “the kind of train that passes through and stops in every station where no one would like to get off” [good for an as short as possible journey, as a genuine Romanian experience].

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Monday 12 July 2010

[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (15)

[EN] Using pics from C.L., a reader of this blog, I am posting other ‘evidence’ about how good roads are in the UK.

[RO] Folosind poze de la C.L., o cititoarea a acestui blog, postez alte ‘probe’ despre cât de bune sunt drumurile din UK.

[EN] The little secondary roads (exemplified here), as well as motorways are lightyears away from those in Romania.

[RO] Mici drumuri secundare (exemplificate aici), precum şi autostrăzile sunt la ani lumină faţă de cele din România.

[EN] If you don’t rely on GPS devices, and make a little travel planning (with the help offered here, here, here or here!), I can’t imagine getting lost on these roads.

[RO] Dacă nu te bazezi exclusiv pe dispozitive GPS şi faci o mică planificare a călătoriei (cu ajutorul oferit aici, aici, aici sau aici!), nu-mi închipui să te pierzi pe aceste drumuri.

[EN] The pictures in this 15th episode were taken on various roads and motorways, somewhere in… West Midlands, England.

[RO] Fotografiile din acest al 15-lea episod au fost făcute pe diferite drumuri şi autostrăzi, undeva în… West Midlands, Anglia.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Saturday 10 July 2010

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (15) [From my forays into Scotland's heartland]

Ce muzică ascultă scoţienii?”, mă întreba cineva, făcând referire – sper din toată inima să fi înţeles bine – la alte genuri (despre care spunea că i-au părut interesante) decât la exasperantele chiţăieli ale cimpoaielor.


Acestea din urmă, ba strică orice melodie cât de cât drăguţă de la radio, ba le poţi auzi pe fiecare stradă în Edinburgh – umflate din toată puterea plămânilor de diverşi indivizi roşii la faţă, dornici de un bănuţ contra delectării pe care cred că ţi-o oferă.

.

Ei, în afară de aceste sunete deloc dragi mie – pe lângă care guiţatul unei turme de porci mi-ar părea o simfonie, ba chiar şi acest nesuferit gen de muzică mi-ar fi suportabil – scoţienii mai ascultă şi chestii destul de haioase.

.

N-aş putea să dau nume de artişti (aşadar nici linkuri), însă, din prea mica mea experienţă prilejuită de unul dintre raiduri, ar fi vorba de un soi de… muzică de petrecere, care mi-a părut o combinaţie între country-ul din SUA şi sonorităţie specifice dansurilor irlandeze.


Există şi cluburi/discoteci (cu aceleaşi mizerii de MTV, bănuiesc), dar mai degrabă cei sub 23-25 de ani se înghesuiau să intre la aşa ceva. Cei mai în vârstă, par să prefere alt tip de localuri – un fel de pub-uri cu un cât de mic ring de dans, poate şi ceva de mâncare.
.

Mai ales în localităţile de prin Scottish Highlands, cred că localuri precum cele din imagine (din Inverness) sunt cele mai căutate, mai ales vinerea + sâmbăta. De oameni de peste vreo 25 de ani, puşi pe omorât plictiseală după o săptămână de muncă.


Îmbrăcaţi cam provincial – sau mai degrabă obişnuit, nu ca pentru o seară specială în oraş – muşterii acestor localuri par să iubească două lucruri: berea şi zbenguiala, un fel de dans în doi ca pe la nunţile româneşti – fiecare cum ştie, cum poate.


De-abia te strecori înăuntru, de câţi doritori sunt, şi de-abia respiri prin ceaţa ridicată de la dogoarea atâtor trupuri înghesuite, căci, spre mulţumirea mea, toţi fumează afară. Ai voie să scoţi paharul afară, dar nu să aduci ţigara înăuntru!


Ori că stau la mese, ori că se încumetă la dans, toţi par să fie încântaţi de muzica suficient de antrenantă, chiar şi atunci când vocalistul stă aşezat. Aşa, la o primă vedere, nimic nu m-a făcut să cred că nu s-ar cânta live.


Şi destul de tare, aşa încât îmi pare exclus să te duci în astfel de localuri la o… conversaţie. Cred că nici gândurile nu vrei să ţi le mai auzi într-o aşa seară de ‘distracţie populară’, darăminte vorbele, care mi-au părut mai mult simple interjecţii.


[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Wednesday 7 July 2010

[EN] Not worth trying in the UK / [RO] Nu merită încercat în UK (15)

[EN] I didn’t try it, I was not tempted to try it, nor do I recommend anyone trying this typically British gastronomic weirdness. [RO] Nu am încercat, nici n-au fost tentat să încerc, nici nu recomand cuiva să încerce această ciudăţenie gastronomică tipic britanică.

[EN] Among pasta, carrotts, rice, beans, little onion bulbs, and all kinds of green leaves, a customer could choose… grapes. [RO] Între paste, morcovi, orez, fasole, mici căpăţâni de ceapă şi tot felul de frunze verzi, un client putea opta pentru… struguri.

[EN] To mix with usual meat dishes, not as a dessert!!! I found this at least as weird as the red onion marmelade[RO] Să-i amestece cu feluri obişnuite de carne, nu ca desert!!! Mi s-a părut o chestie la fel de ciudată ca marmelada de ceapă roşie

[EN] But I didn’t have the guts to try grapes with meat or potatoes :-( [RO] Dar n-am avut curajul să încerc struguri cu carne sau cartofi :-(

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Monday 5 July 2010

Some adorably useful buses [Nişte autobuze adorabil de utile]

It may not be a typical means of public transport, yet – given my experience in Rome – I can’t help recommending again (I did it once before!) such a double decker bus for visiting any British or other big city of the world.

Especially if tourists have little time at their disposal (24/48 hours), I find it very difficult to organise on your own all the trips to various places you’d like to see.

One may have special preferences, but such a bus is perfect for those who want not to miss what most tourists see…

Unlike the price in London (£ 20-22), in Rome the service cost considerably less (€15)… or too much, given the fact that a ticket to the main airport (Leonardo da Vinci-Fiumicino) is € 14 or a weekly ticket for all means of public transport is €16?

Just like London, Rome has hundreds of such buses (there are dozens in the significantly smaller Edinburgh, where these pictures were taken), while Bucharest hasn’t got even one.

I wonder how many other big European cities could boast with a similar lousy ‘performance’? While is hasn’t got anything in common with London, Bucharest only shares the extremely busy traffic with Rome :-(

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]