[EN] Worth trying in the UK / [RO] Merită încercat în UK (17)

[EN] I haven’t been there, but according to my reader C.L., this Alnwick Tree House in Northumberland is worth visiting. [RO] Eu n-am fost acolo, dar potrivit cititoarei mele C.L., această Alnwick Tree House din Northumberland merită vizitată.

[EN] And not just to pay a visit there, but also have a meal in this unusual restaurant offering organic food. [RO] Şi nu doar să faci o vizită acolo, ci şi să serveşti o masă în acest neobişnuit restaurant, care oferă mâncare organică.
.

[EN] That the owners describe as “one of the most beautiful and unique restaurants to be found anywhere in the world.” [RO] Pe care proprietarii îl descriu drept “unul dintre cele mai frumoase şi unice restaurante care se pot găsi oriunde în lume”.

[EN] Not be entirely supported by trees, but it’s ingeniuously build among trees. [RO] Nu este susţinută pe de-a întregul de copaci, dar este în mod ingenios construită între copaci.

[EN] And it’s eerie as the entire Alnwick Garden. [RO] Şi este stranie ca întreaga Alnwick Garden.

[EN] Full of all kinds of flowers and trees, some animals but also of poisonous plants. [RO] Plină de tot soiul de flori şi copaci, unele animale, dar şi de plante otrăvitoare.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

About public transport in the UK (15) [Despre transportul în comun în UK]

I must admit I did not commute through ‘unsafe neighbourhoods’ while I was in the UK, however, as far as I am concerned, I can say that I always felt reasonably safe and unthreatened in all British means of public transport that I used.

Even when a well oiled man was sleeping near me on a night journey in a Megabus, when a bunch of teenagers who had no ticket quarreled with a train conductor, or when a train was stopped in the middle of a field.

In spite of my (albeit limited) personal experience, I noticed many posters warning against vandalism, which gave a phone number to passengers, where they could “call in confidence and help stop vandals in their tracks.”

Unlike what I often wrote about Big Brother-ish excesses (see here, here, here, here or here!) in the UK, I don’t find it an exaggeration to offer such a number to people, and I can only decry that, in Romania, few people would bother to denounce such ‘common’ acts.

Around 20,000 railway offences are reported yearly in Britain, including trespassing dangerous restricted areas, vandalism, placing obstuctions on the line, stone throwing and serious criminal damage.

It often happens that vandals are just exuberant graffiti artists, nevetheless, I don’t it’s worth condoning their offences. One can hardly separate artistic creations from destructive acts leading to injury or death.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (16)

[EN] Another fascinating spot of Scotland where I would have liked to get to is the Isle of Iona, the little island from where Sf. Columba spread Christianity to the Northern parts of Great Britain, in the latter half of the 500s.

[RO] Alt punct fascinant din Scoţia unde mi-ar fi plăcut să ajung este mica insulă Iona, de unde St. Columba a împrăştiat Creştinismul în părţile de nord ale Marii Britanii, în a doua jumătate a anilor 500.

[EN] Thanks to these photos offered by a sister in Christ – Natalia Chechina, a PhD student dealing with some very difficult sciences (for me at least :-) in Scotland – all my readers can take a virtual trip to this island.

[RO] Mulţumită acestor imaginil oferite de o soră în Hristos – Natalia Chechina, doctorandă care se ocupă cu nişte ştiinţe foarte dificile (cel puţin pentru mine :-) în Scoţia – toţi cititorii mei pot să facă o călătorie virtuală către această insulă.

[EN] As well as in the autumn of 2009, and the spring of 2010, Orthodox believers from all over the UK are due to gather on the island at the end of this month, to spend a ‘week of tranquility’.

[RO] La fel precum în toamna lui 2009 şi primăvara lui 2010, credincioşi ortodocşi din întreaga UK trebuie să se adune pe insulă la sfârşitul acestei luni, pentru a petrece ‘o săptămână de linişte’.

[EN] Iona lies 1.6 km from the Isle of Mull, the 4th largest island near Great Britain. Almost barren, the island has only some 120 permanent residents, yet it keeps attracting pilgrims, as it is on of the cradles of Scottish Christianity (there’s also another).

[RO] Iona se află la 1.6 km de Isle of Mull, a 4-a cea mai mare insulă lângă Marea Britanie. Aproape pleşuvă, insula are doar vreo 120 de rezidenţi permanenţi, dar continuă să atragă pelerini, căci este unul dintre leagănele Creştinătăţii scoţiene (mai e şi altul).

[EN] For the purpose of reviving interest in Iona and its abbey, an ecumenical community was established in 1938 by a Church of Scotland minister. I don’t know anything about it; I just hope it’s nothing like the Taizé community’s “spring of ecumenism” supported by the Vatican.

[RO] Cu scopul de a reînvia interesul faţă de Iona şi mănăstirea ei, o cominitate ecumenică a fost stabilită în 1938 de către un pastor al Church of Scotland. Nu ştiu nimic despre ea; doar sper că nu este nimic precum “primăvara ecumenismului” a comunităţii Taizé, susţinute de Vatican.

[EN] This blog makes no secret of the fact that I believe in One Church, and I don’t support ideas of ‘reconcilation’ between several ‘churches’. As long as there is only One Truth, not several ‘bits of truths’, it’s a matter of accepting it.

[RO] Acest blog nu face un secret din faptul că eu cred într-O Biserică şi că nu susţin idei de ‘reconciliere’ între mai multe ‘biserici’. Câtă vreme este doar Un adevăr, nu mai multe ‘bucăţele de adevăruri’, este o chestiune de a-l accepta.

[EN] However, Orthodox Christians shouldn’t live reclusively, cutting ties to other Christians, and pointing accusing fingers at them. They are not ‘guilty’ for having been born within a heretical tradition, nor are we ‘virtuous’ just because the Orthodox Church dogma is flawless.

[RO] Totuşi, creştinii ortodocşi nu ar trebui să trăiască în izolare, tăind legăturile cu alţi creştini şi îndreptând către ei degete acuzatoare. Ei nu sunt ‘vinovaţi’ de a se fi născut în interiorul unei tradiţii eretice, nici noi nu suntem ‘virtuoşi’ doar pentru că dogmele Bisericii Ortodoxe sunt fără cusur.

[EN] The Church is holy (perfect), while most of us are not. On the contrary, assuming that the true Church could automatically shield us from sins, we going from bad to worse, often missing the essence of Orthodoxy.

[RO] Biserica este sfântă (perfectă), pe când cei mai mulţi dintre noi nu suntem. Dimpotrivă, presupunând că Biserica adevărată ne-ar putea adăposti în mod automat de păcate, ajungem din mai rău în mai rău, adesea ratând esenţa Ortodoxiei.

[EN] How many Orthodox people aren’t either ignorant of their faith, easily willing to mix it with heretical beliefs, either irrationally intrasigent? If only we all had the love of St. Columba (or other saints) for the pagans to whom he was bringing the Word 15 centuries ago!

[RO] Cât de mulţi ortodocşi nu sunt, fie ignoranţi faţă de credinţa lor, cu uşurinţă doritori să o amestece cu credinţe eretice, fie iraţional de intransigenţi? De-am avea cu toţii dragostea Sf. Columba (sau a altor sfinţi) pentru păgânii cărora le aducea Cuvântul acum 15 secole!

[EN] God willing, I hope that the Orthodox believers soon travelling to Iona will know how to hold on to the integrity of their faith, while sharing the truthfulness of it through genuine peace and joy, as skilfully crafted speeches, nor diatribes ever won anyone’s heart.

[RO] Cu voia Domnului, sper ca credincioşii ortodocşi care vor călători curând spre Iona vor şti cum să se ţină de integritatea credinţei lor, în timp ce vor împărtăşi deplinătatea adecărului ei prin adevărată pace şi bucurie, căci discursurile iscusite şi diatribele nu au câştigat vreodată inima cuiva.

[EN] The pictures in this 16th episode were taken on the… Isle of Iona, off the West coast of Scotland. [RO] Fotografiile din acest al 16-lea episod au fost făcute pe… Insula Iona, în largul coastei vestice a Scoţiei.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (15) [This alcohol, a Brit's best friend?]

Pentru că unul din şapte copii britanici (14%) între 11 şi 16 ani s-a confruntat cu o urgenţă provocată de consumul de alcool, Crucea Roşie Britanică le va preda lecţii despre ce ar trebui să facă într-o astfel de situaţie.

Prăbuşirea în inconştienţă, vărsăturile şi senzaţia de vomă, loviturile suferite în cădere sau de pe urma încăierărilor iscate pe fondul consumului de diverse licori – toate pot constitui astfel de urgenţe care devin din ce în ce mult ‘specifice copilăriei’.

Un jalnic specific în UK, unde peste o treime (36%) dintre copii britanici din acest segment de vârstă declară că se îmbată în fiecare weekend, dar şi în România. Aşadar, pe când or apărea şi la noi astfel de cursuri? Sau ce or mai putea ‘repara’ ele?

Oare nu vor fi o amăgire că şi consumul de alcool poate fi ‘sigur şi responsabil’, după cum li se spune copiilor că relaţiile sexuale pot fi ‘sigure şi responsabile’, deşi urmările acestui tip de educaţie nu dovedesc nicidecum că cei expuşi la asemenea prelegeri au devenit mai responsabili.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Un gust amar de birocraţie britanică [A bitter taste of British bureaucracy]

Pentru cine şi-o fi închipuind că funcţionarii din UK nu pot da dovadă de incompetenţă şi/sau reavoinţă pe care ne-am obişnuit să le vedem drept ‘specifice’ autorităţilor româneşti, le ofer în cele ce urmează un trist exemplu.

Reproducând o scrisoare deschisă a Ierom. Savatie Baştovoi către ambasadorul Majestăţii Sale în Republica Moldova, nu pot decât să sper că este un simplu (dar foarte dureros pentru cei direct afectaţi!) încrengătură birocratică.

N-aş vrea să cred – cel puţin nu până la proba contrarie! – că este vorba de o şicană îndreptată împotriva unui propovăduitor ortodox destul de incomod. Şi care, având cetăţenia unei ţărişoare de la marginea UE, poate fi pus la colţ cu uşurinţă.

Ceea ce politic corecţilor atei şi anti-creştini din FCO sau alte instituţii din UK nu le-a ieşit în cazul Papei Benedict al XIV-lea, care a criticat “extremismul ateist” din Marea Britanie chiar la el acasă, în faţa a 65,000 de catolici adunaţi la Glasgow.

N-am niciun motiv să fiu ‘fan’ al liderului de la Vatican (nu cred că instituţia pe care o conduce este Biserică – care este doar Una!), dar nu pot să nu subscriu la condamnarea pe care o face derapajelor anti-creştine din UK.

Are dreptate când spune că “societatea de azi are nevoie de voci limpezi care să propună dreptul nostru de a trăi, nu într-o junglă de libertăţi autodistrugătoare şi arbitare, ci într-o societate care lucrează pentru adevărata bunăstare a cetăţenilor săi”.

Tot astfel de lucruri biciuitoare pentru moravurile de azi, plus poveşti din iadul ateismului sovietic, ar fi spus şi Pr. Savatie unei mici turme de credincioşi ortodocşi. Dacă ar fi fost lăsat în UK, ţara-gazdă a multor fanatici islamişti.

De data aceasta, nu a fost lăsat. De va voi Dumnezeu, poate că va exista o dată viitoare. Până atunci, iată scrisoarea despre abuzul la care a fost supus de către funcţionarii dintr-un FCO prea obişnuit să-i urecheze pe alţii pentru încălcarea drepturilor omului.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Stimate Domnule ambasador al Marii Britanii la Chișinău,

Sînt nevoit să mă adresez Excelenței Voastre în mod public, deoarece felul în care am colaborat vreme de zece zile cu Ambasada Britanică la Chișinău mă face să mă îndoiesc că o adresare pe căi birocratice ar putea ajunge la Excelența Voastră, iar răspunsul s-ar lungi prea mult pentru a mai putea fi de vreun folos.

Problema pe care doresc să v-o semnalez depășește limitele unei adresări personale, reprezentînd doleanța unui număr însemnat al diasporei românești și moldovenești din Marea Britanie.

În numele acestor oameni, vorbitori de limbă română și păstrători ai culturii și tradițiilor românești, am fost invitat de către Institutul Cultural Român din Londra și Asociația Nepsis, în colaborare cu Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale (care cuprinde și credincioșii români ortodocși din Marea Britanie) să susțin șase conferințe pe teme religioase și culturale în mai multe orașe din Anglia, inclusiv la sediul Institutului Cultural Român din Londra.

Programul conferințelor a fost publicat oficial pe site-ul ICR Londra cu aproape o lună înainte de data depunerii dosarului pentru obținerea vizei.

Invitația, în baza căreia Ambasada Britanică la Chișinău urma să-mi acorde viza a fost nesocotită de către angajații ambasadei, după ce inițial a fost acceptată, ei refuzîndu-mi un dialog normal și civilizat vreme de zece zile. În cele din urmă eu m-am ales cu un refuz în plic, motivul formal invocat fiind acela că invitația din partea ICR Londra nu era în original, ci în faximil.

Deoarece la depunerea dosarului la Ambasada Britanică de la Chișinău nu mi s-a semnalat nici o neregulă, reținîndu-mi-se pașaportul vreme de zece zile, pașaport în care aveam viză valabilă pentru România, pe care nu am putut-o folosi în toată această perioadă, plus 86 de euro pe care i-am plătit Ambasadei Marii Britanii la Chișinău, consider motivul refuzului unul neadecvat, trădînd incompetența sau reaua intenție a angajatului Ambasadei Marii Britanii la Chișinău.

Incompetența angajatului ambasadei MB la Chișinău reiese și din faptul că, la primirea refuzului, mi s-a comunicat că amînarea atît de îndelungată a unui răspuns se aplică în cazul persoanelor ce nu au mai fost în Marea Britanie. Angajatul Ambasadei nici măcar nu a verificat să afle că eu am mai fost o dată în MB, în 2003, beneficiind de o viză cu multiple intrări (pe care nu le-am folosit), eliberată pe jumătate de an de către Ambasada Britanică la București.

Experiența pe care am avut-o la Ambasada Britanică la București, cînd, în baza unei simple scrisori de la o persoană fizică, mi-a fost eliberată viza în decurs de două ore de la depunerea dosarului, mă face să consider tratamentul de care am avut parte la Ambasada Britanică la Chișinău cu atît mai suspect. Țin să precizez că eu nu sînt cetățean al României, ci doar al Republicii Moldova.

Deoarece problema care a constituit motivul refuzului putea fi reparată în decurs de cîteva minute (prin trimiterea unui fax), sau a unei zile (prin trimiterea unei scrisori recomandate), am toate temeiurile să consider atitudinea Ambasadei Marii Britanii la Chișinău drept o decizie nemotivată.

Oare menirea Ambasadei Marii Britanii la Chișinău este aceia de a reinventa birocrația de tip comunist de care cu atîta greu luptă să se debaraseze Republica Moldova?

Dată fiind inconsistența motivului refuzului, am toate temeiurile să cred că anumiți angajați ai Ambasadei Marii Britanii au suportat presiuni de la o terță parte care a fost interesată ca eu să nu ajung în mijlocul comunității românilor și moldovenilor din Marea Britanie din motive politice și de opinie.

Dacă este așa sau nu, Vă rog să cercetați. Cert este că, grație incompetenței angajaților Ambasadei Marii Britanii la Chișinău, a fost dat peste cap programul cîtorva mii de oameni. Mulți dintre ei din afara granițelor Marii Britanii care și-au cumpărat bilet pentru a putea fi la conferințe. Cine le recuperează banii și timpul pierdut, dar mai ales discomfortul sufletesc de a fi tratați ca niște oameni nevrednici de atenție?

Dacă aceasta este poziția oficială a Marii Britanii față de doleanțele comunității moldovenilor și românilor, precum și față de confesiunea creștinilor ortodocși din Marea Britanie, este regretabil. Dacă refuzul vizei reprezintă doar incompetența angajaților Ambasadei Marii Britanii la Chișinău, este regretabil că Marea Britanie se lasă reprezentată de astfel de oameni.

Consider că Ambasada Britanică la Chișinău datorează scuze românilor și moldovenilor din Marea Britanie și din alte state europene care au dorit să participe la seria de conferințe organizate de ICR Londra și Asociația Nepsis în colaborare cu Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale.

Această scrisoare nu reprezintă poziția oficială a ICR Londra, nici a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale sau a Asociației Nepsis.

Exprimîndu-mi sincera încredere într-o colaborare mai bună pe viitor,

Protosinghel Savatie Baștovoi,

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova

Membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Witty bits from what I learned in the UK (15) [Vorbe de duh din ce am învăţat în UK]

“If someone comes to an exam and writes what I taught him, I will fail him. I don’t want to be told the things I know” – this was, in a nutshell, the philosophy of the British education system, shared by a SEI professor.

Obviously, there’s a continuation – the student is supposed to have read throughly a certain list of books, and then be able to write essays making connections between the things read – but that was the essential part.

Unlike in the Romanian system (originally of French inspiration), students in the UK will not be asked to reproduce memorized data and facts, but to prove their obtained knowledge through a more or less practical exercise.

Writing about something (in order to prove one’s grasp of a certain topic) it’s not the same thing as reproducing it. Therefore, very much different from Romania, British professors are not so obsessed with catching their students cheating.

You simply can’t write an essay and can’t express your view on something you haven’t read before the exam. Even if you had at least a dozen books on your desk during the examination, you couldn’t search for the specific information, nor process it.

Thanks to this philosophy, the higher education system of the UK is one of the things I liked best about this country. Too bad that younger Brits are now in schools that are in an appalling mess after 13 years of New Labour ‘progressive’ reign.

However, I think that British universities will maintain their supremacy in the EU for a long time from now. Be it only because of the English language’s prominence, but also because most French academic institutions are rotten with a bad phisosophy.

If only this sickening political correctness that is creeping into everything ‘sane’ and ‘decent’ in the UK wouldn’t spoil the good things about British universities! Real scientific truths (not those fabricated by ideologies) couldn’t be born in an Orwellian Britain!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (16) [From my forays into Scotland's heartland]

Al treilea cel mai vechi construit vreodată (1896), după cel din Londra (1863) şi Budapesta (1896), sistemul de metrou din Glasgow este şi unul dintre cele mai mici din lume.

Oricât aş fi vrut eu să mă pot lăuda că am circulat chiar cu ‘cel mai mic’ (ca lungime a liniei şi/sau ca mărime a vagoanelor), nu puteam să postez ceva fără să mă documentez puţin.

Aşadar, nu are nici chiar cele mai strâmte vagoane, fiind comparabile cu cele ale metroului din Lausanne (1999), deşi acolo nu sunt canapele, ci scaune (vezi aici).

Nu este nici linia cea mai scurtă, titlu care s-ar cuveni, poate, metroului din Catania (Sicilia, Italia), deschis în 1999 şi care se întinde doar pe 4 km.

În orice caz, acest Glasgow Subway arată ca un metrou de jucărie sau ca trenuleţ dintr-un parc de distracţii (vezi ultima imagine, cu o jumătate de vagon vechi prinsă de perete într-o staţie).

O fi Glasgow cel mai populat oraş al Scoţiei (588,280 de locuitori), dar nici nu cred că era nevoie de o reţea mai extinsă decât două linii: Outer Circle şi Inner Circle.

Foarte comod, cu garnituri care sosesc destul de des, metroul operat de Strathclyde Public Transport (SPT) te duce rapid în cele mai importante puncte ale oraşului.

Cei 10.4 km ai reţelei subterane din Glasgow sunt comparabili cu cei 9,5 km ai metroului din Rennes (Franţa), oraş care are o treime (206,229) din populaţia metropolei scoţiene.

Date find cele două milioane de oameni (mai bine de o treime din populaţia Scoţiei) care trăiesc în aglomerarea urbană Glasgow, n-ar fi exagerat să-i spun metropolă.

Pentru că vremea este la fel de nasoală ca în Rennes, dintr-un punct în altul al oraşului (de la shopping pe Buchanan Street până la stadionul Ibrox Park) metroul este cea mai bună alegere.
.
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Not worth trying in the UK / [RO] Nu merită încercat în UK (17)

[EN] For anyone used to parking anywhere and face no consequences, it’s worth doing the same in the UK. [RO] Pentru oricine este obişnuit să parcheze oriunde şi să nu întâmpine consecinţe, nu merită să facă acelaşi lucru în UK.

[EN] Not there wouldn’t be enough nice police personnel (although this appears to be a species threatened with extinction), willing to let themselves convinced by explanations and excuses. [RO] Nu că n-ar mai fi destui poliţişti drăguţi (deşi pare să fie o specie pe cale de dispariţie), dispuşi să se lase convinşi de explicaţii şi scuze.

[EN] The problem is that they are assisted by an army of CCTVs, thus there are few chances to defeat Big Brother. [RO] Problema este că ei sunt asistaţi de o armată de camere video (CCTV), aşadar sunt puţine şanse de a-l învinge pe Big Brother.

[EN] Parking tickets in Edinburgh (pic taken by my reader C.L.) have been illegal for over a decade, a former police officer claims. [RO] Amenzile de parcare din Edinburgh (poză făcută de cititoarea mea C.L.) sunt ilegale de peste un deceniu, susţine un fost ofiţer de poliţie.

[EN] Pissed-off with the situation, some promise to help motorists in challenging these ‘incorrect fines’, which amount to 30-65% of the total number issued annually. [RO] Enervaţi de situaţie, unii promit să-i ajute pe conducătorii auto să conteste aceste ‘amenzi incorecte’, care se ridică la 30-65% din totalul celor date anual.

[EN] Moreover, many years have passed since the Scottish Government announced a 40% increase of revenue brought by parking fines in Scotland. [RO] În plus, mulţi ani au trecut de când Guvernul scoţian a anunţat o creştere de 40% a veniturilor aduse de amenzile de parcare în Scoţia.

[EN] Theoretically, Great Britain is a free country where anything can brought to justice, and I am sure that many motorists can win… [RO] Teoretic, Marea Britanie este o ţară liberă unde orice poate fi adus în justiţie şi sunt sigur că mulţi şoferi pot câştiga…

[EN] But how likely is for a tourist to have the time to wage a little war on Big Brother? It’s really not worth it, so beware where you leave your cars! [RO] Dar cât de probabil este pentru un turist să aibă vreme de a purta un mic război cu Big Brother? Chiar nu merită, aşa că fiţi atenţi unde vă lăsaţi maşinile!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

UK’s motor vanity fair (18) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

I hadn’t heard anything about this Panther Kallista (made by Panther Westwinds) before going to the UK, nor have I ever seen another apart from this one, that I photographed somewhere near Trafalgar Square.

Nevertheless, I can undoubtely say that this is one of the most beautiful cars I have seen in my life, and – to my utmost surprise! – second hand versions are not prohibitely expensive.

Some evidence: £ 5, 750 (production: 1983/ mileage: 64,000); £ 6,950 (1984/78,726); £ 7,800 (1988/50,000), plus a not-so-cheap one – £ 16,500 (1979/7,100).

Like any respectable brand, Panther also has several car clubs (here, here, here), and all I can say it is pretty likeable… as an expensive toy :-)

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ortodoxia în East Sussex (8) [Orthodoxy in East Sussex]

În vremea când mergeam eu în biserica lor (ianuarie – martie 2008), grecii (mulţi ciprioţi) din Brighton strângeau bani pentru un iconostas nou. Aproape după fiecare Sfântă Liturghie era reînnoit acest apel către donatori.

Probabil, mai-marii comunităţii ajunseseră la concluzia că, în locul iconostasului de provizorat (de după preluarea fostului lăcaş anglican, în 1985 – imaginile 2-3 ) s-ar cuveni unul permanent, care să reflecte tradiţia ortodoxă.

Până la urmă, în noiembrie 2008, iconostasul cel nou era gata. Eu n-am mai apucat să-l văd împodobit, dar mărturia fotografică (imaginile 4-6) despre cum arăta o am de la o româncă ce mi-a mai oferit nişte imagini superbe pentru blog.

Nu l-am văzut, nici că o să-l mai văd cândva. Era Ziua Americii – zi cu ghinion ar zice grecii, o naţiune destul de antiamericană?! – a anului 2010, că cineva a pus foc bisericii (prima imagine).

Pe la 14:45 au sosit pompierii şi au stins incendiul, cu nu mai puţin de şase autospeciale. Nimeni nu a fost rănit, dar interiorul bisericii, cu statut de monument istoric potrivit normelor în vigoare în UK, s-a făcut scrum.

Focul nu a cruţat iconostasul mult-visat de comunitate (o imagine grăitoare pe un blog al unei parohii catolice din Brighton şi încă una mai mică), nici o sală care era folosită drept şcoală de limba greacă pentru copii.

Relatările găsite online (aici, aici, aici, aici şi aici) vorbesc de “pagube de mii de lire”, însă sunt şi pierderi nemăsurabile, căci nu ştiu de şi-or mai putea face grecii un iconostas precum cel ars.

Nu ştiu ce s-o mai fi ales de indiciul primit de Sussex Police că, între 14:20 şi 14:35, un Renault Scenic albastru a fost zărit în apropierea bisercii. Or fi prins pe cineva?

.

Poate că am mai aruncat aluzii de-a lungul acestui serial sau prin comentarii, însă nu am scris şi nu voi scrie vreodată în detaliu despre dezbinările şi intrigile întâlnite în parohia greacă din Brighton. Nu se cuvine unui bineprimit oaspete.

Ar fi cam acelaşi tip de rele obiceiuri – părute drept grijulii faţă de cele sfinte, dar neduhovniceşti – care macină Biserica Ortodoxă peste tot în lume. Aş zice doar “să stăm cu frică, să luăm aminte!”

.

Nu o dată, Preasfânta Treime ne dă semne să nu ne îngrijim prea mult de cele exterioare – poate frumoase şi bune, dar nu esenţiale pentru mântuire; cele care se pot face cenuşă într-o clipită, de parcă n-au fost vreodată.

De la vlădică la opincă, prea des uităm de cele nepieritoare la care ne cheamă Hristos, pe care niciun foc nu ni le-ar lua. Şi ne irosim viaţa istovindu-ne pentru celelalte, trecătoarele.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]