Tuesday 11 January 2011

Femeile în UK (21) [Women in the UK]

Că or fi 5 ani sau 8 ani (zic surse diferite) din viaţa britanicelor, probabil că nu este vreo exagerare a spune că multe dintre ele petrec foarte mult timp la shopping, fie criză economică sau nu.

Pentru unele dintre ele, după ce s-o mai fi atenuat ‘depresia de Crăciun’ (sau nu?! …că încă mai este o jumătate de iarnă înainte), de-abia acum încep adevăratele sărbători – perioada de reduceri din magazine.

Amăgirea că un chilipir – pentru că, într-adevăr preţurile scad mult, astfel încât te întrebi de proşti pot fi cei care cumpără în afara perioadelor de reduceri – te face să te simţi bine nu ţine mult. Dar merită încercată, ca o distracţie între atâtea altele.

Până la urmă, deşi se aruncă bani pe lucruri de care nu prea ai nevoie, parcă această risipă este mai puţin nocivă decât alte mijloace la care apelează femeile de pretutindeni pentru a-şi pansa puţin nefericirea, a o ascunde de ele însele.

Iar că britanicele suferă, nu o zic eu, ci un studiu al Platform 51 (numele politic corect al fostei Asociaţii a Tinerelor Femeilor CreştineYWCA). Potrivit cercetării, 15,2 milioane de femei din Anglia şi Ţara Galilor au “probleme psihice de vreun fel”.

Desigur, despre verdicte ştiinţifice care să ne arate cât de nebuni suntem şi ce mare nevoie de tratamente avem nevoie s-a mai auzit. Totuşi, multe observaţii ale studiului rămân triste şi adevărate. Şi nu sunt aplicabile doar britanicelor.

Nenumărate femei contemporane, moderne, ‘eliberate’ de tiranicele reguli care îngrădeau viaţa până la jumătatea secolului 20 suferă de depresie, anxietate şi alte tulburări pe care şi le tratează cu diferite aparente ‘leacuri’.

Cu shopping, cu pumni de pastile, cu izolare în faţa televizorului, cu tentative de suicid dar şi cu ‘suprasexualizare’ şi promiscuitate sau cu tot mai mult alcool. Nimic din acestea nu vindecă şi nici nu pare să dea de gândit cuiva care sunt cauzele.

Studiul numeşte problema, descrie simptomele, dar nu este capabil să arate cauza. Ce incorect politic ar fi să pretind că una singură este cauza (întinsă pe câteva secole şi accelerată de vreo 50 de ani), anume decreştinarea acestei naţiuni, nu-i aşa?

Aceeaşi cauză care explică şi situaţia României de azi. Ba încă şi tot mersul trist al lumii, dar care nu poate fi decât respinsă de cei care, deşi or descrie ştiinţific (deşi parţial) problemele femeilor de azi, nu pricep defel că nu le pot rezolva ştiinţific.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

3 comments:

Anonymous said...

Mersul la biserica si pelerinajul la sfintele moaste is inlocuite cu pelerinajul la "sfintele boarfe". Sa zicem ca acolo s-ar explica prin faptul ca nu sunt asa multe biserici si n-au sf moaste cum avem noi dar in Ro sunt din belsug si nu prea inteleg de ce unii romani le uita. Geta

MunteanUK said...

@ Geta

da, se poate zice si in formula mai 'dura' folosita de tine ca asa se intampla, dar nu putem sa-i judecam pe cei care nu stiu despre Sfinti si despre 'semnele' lasate de Domnul privind sfintenia lor.

mai ingrijorator mi se pare ca sunt destui (destule femei mai cu seama), care fac din mersul la sf moaste ale unui sfant tot un fel de 'shopping'.

cum cele din afara Bisericii cred ca trebuie sa 'bifeze' mersul si la mall-ul cutare, si la cutare, asa sunt si 'crestine' care vor sa 'bifeze' toate pelerinajele si bisericile...

despre sfintele moaste cu care este daruita Romania, nu stiu dc unii romani "le uita" - mai ales cand, fie si dintr-o perspectiva anticrestina, li se tot arata in mass media de o sarbatoare sau alta, un pelerinaj, o procesiune.

dar poate ca ei vad doar falsa evlavie a unora, care se duc la sfintele moaste ca la 'shopping', astfel ca nu li se pare nimic demn de luat in seama, ci mai degraba o 'superstitie' de care se rade.

si dc au aceasta opinie, inainte de a ridica piatra si a acuza necredinta lor, oare nu tot pe noi trebuie sa ne acuzam?

oare cei din afara Bisericii nu cumva vad la crestini doar semne exterioare ale credintei, dar o mare lipsa de dragoste, care îi tine departe de credinciosi?

insetati de dragoste in lumea asta aberanta, multi cad in mreaja sectelor, unde se gaseste ceea ce pare a fi mult mai multa dragoste decat la ortodocsi.

din pacater, nu este dragoste cu adevarat, ci o aparenta satanica, pt ca dragostea fara Adevar (adevarul de credinta) nu poate exista.

Victoria Ungureanu said...

Foarte bun material! Imi place ca pe acest blog gasesc informatii despre o alta societate, decat cea in care traiesc eu. Imi place ca aceste informatii sunt relatate de persoana care a cunoscut aceasta sociatate!

PS: Iti multumesc mult pentru vizita si pentru numarul impresionant de comentarii. Esti unicul vizitator care mi-a lasat atatea comentarii. Multumesc!