Wednesday, 29 June 2011

[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (22)

[EN] This town (with less than 10,000 inhabitants) is said to be one of the rainiest places in Scotland and in the British Isles.

[RO] Se zice că acest orăşel (cu sub 10,000 de locuitori) este unul dintre cele mai ploiase locuri din Scoţia şi din Insulele Britanice.

[EN] However, I (pics 4, 6, 5, 7, 9, 11, 12, 13), as well as my reader C.L. (pics 1, 2, 3, 8, 10, 14) seem to have arrived there…

[RO] Totuşi, atât eu (pozele 4, 6, 5, 7, 9, 11, 12, 13), precum şi cititoarea mea C.L. (pozele 1, 2, 3, 8, 10, 14) se pare că am ajuns acolo…

[EN] – in different years and different times of the year (spring + winter) – in some of the sunniest days.

[RO]în ani diferiţi şi perioade ale anului diferite (primăvara + iarna) – într-unele dintre cele mai însorite zile.

[EN] Or was it just shorthly after or before a typically Scottish shower? It may well be so.

[RO] Sau a fost cu puţin după sau înainte de o răpăială tipic scoţiană? Se prea poate.

[EN] Anyway, this is a ‘must-see-destination’ which prides itself with the title “Oudoor Capital of the UK.”

[RO] Oricum, este o ‘destinaţie-neapărat-de-văzut’ care se mândreşte cu titlul “Oudoor Capital of the UK”.

[EN] On the shores of Loch Linnhe, close to Loch Ness, and to Ben Nevis, the place is really wonderful.

[RO] Pe malurile Loch Linnhe, aproape de Loch Ness şi de Ben Nevis, locul este chiar minunat.

[EN] The pictures in this 22nd episode were taken in… – Fort William, Scottish Highlands.

[RO] Fotografiile din acest al 22-lea episod au fost făcute în… – Fort William, Scottish Highlands.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Monday, 27 June 2011

God’s place in a humanist society (17) [Locul lui Dumnezeu într-o societate umanistă]

No matter how obsolete concepts like ‘God’ or ‘faith’ appear to be in today’s ultra-secular Britain, political leaders sometimes find themselves compelled to speak about religion.

Beautiful churches (like the one in the picture***) may be emptier and emptier (unless they are Catholic and frequented by Polish or other Eastern European emigrants), yet they are still visible. And what they stand for is also visible.

There are instances – most often created by the media, as religion is of no interest for most Britons – when prefabricated ‘religious hot topics’ are unavoidable for politicians.

Be it an irreligious society like the British one has become for the past decades, members of the ruling class – in a country where the head of state (Monarch) is the formal head of a religious institution (Church of England) – sometimes have to explain themselves.

After hiding his papist leanings while in office – a Catholic Prime Minister (PM) would have been such a heresy in Protestant Britan, wouldn’t it? – Tony Bliar’s (this is no spelling mistake :-) started parading his belief.

He has been quite vigorously speaking in defence of his faith and of religion in general for the past years. However, from an Orhodox Christianity perspective, his twisted understanding of Christianity is utterly irrelevant.

His confession “I have always been more interested in religion than politics” (in his book: A Journey) can hardly do anything else but offer more loads of anti-religion ammunition for hardline British atheists.

Then, the son of Church of Scotland minister, Gordon Clown (no mistake here either :-) also claimed that religion is at the center of his Government. He praised Catholic for “being UK’s conscience” but stopped short of becoming a Catholic. At least until now.

These days David Chameleon (-:) is in charge at Downing Street 10. Even before the last elections, he diplomatically tried to distance himself from the (apparent) religiousness of his predecessors:

My own faith is there, it's not always the rock that perhaps it should be. I've a sort of fairly classic Church of England faith, a faith that grows hotter and colder by moments.

That’s quite a confession of faith, yet here are some other chameleonic addings:

I think that it’s perfectly possible to live a good life without having faith, by which I mean a positive and altruistic life, but I think the teachings of Jesus, just as the teachings of other religions, are a good guide to help us through.”

Help us through what?! Chameleon, Bliar & Clown see religion as a mere instrument, meant to help us trough (even through a political career), and ‘Jesus’ is no more than a character – a teacher as good as the founders of other religions.

I suppose I sort of started life believing that one’s individual faith was important, but actually the institutions of the church were less important. I do think that organised religion can get things wrong, but the Church of England and the other churches do play a very important role in society,” he adds.

Organised religion can get things wrong, while personal religion not?! I don’t understand. But the fact that I don’t understand doesn’t mean that I blame Chameleon, nor the other two PMs before him, of anything.

This is the way in which self-described religious people in a humanist society understand religion. They happen to be political leaders, and their outlook on life and religion is not worse, nor better than that of most Britons.

It would be pointless to accuse them of knowing nothing about Our Lord Jesus Christ, as long as even the ‘institutions of organised religion’ in the UK (Church of England, Church of Scotland, Catholic Church etc) know so little about Him.

What I find culpable is their chameleonism. They find it necessary to include references to religion in their public discourse, skilfully trying not too seem ‘too religious’ in their effort of proving that they are not altogether religiously indifferent.

From this perspective, Ed Miliband, the current Labour Party leader, appears worthy of praise for his honesty. He puts it bluntly:  “I don’t believe in God personally.”

His subsequent explanation doesn’t water down his atheist stance: “Different people have different religious views in this country. The great thing is that, whether we have faith or not, we are by and large very tolerant of people whatever their view.

There’s no doubt that Britain is one of the tolerant countries in the world, nevertheless, Ed Milliband seems to forget that during the glorious years of New Labour rule (1997-2010) more and more British Christians complained of being discriminated.

Two other important political leaders of today’s UK claim to be atheists. One is former Foreign minister David MilibandThe other is deputy PM Nick Clegg.

Both have been accused of a ‘lesser insincerity’ – one has already sent and the other considers sending their children to faith schools.

Only fanatical atheists could blame them for making pragmatic choices. Over and over again, studies show that faith schools are the best in Britain, and even Ed Milliband thinks that these institutions do “a fantastic job” in educating children.

The Lord and none else could know what will happen to Britain with such leaders. Blair claimed to have known Him and to have constantly prayed to Him, while Chameleon says (meaning to emphasize the idea of not being like Bliar) that he has “no direct line to God.”

What matters is that, to a great extent, Britain’s elected leaders (+ the Royal Family) are as irreligious as most of the nation. Neither the elite, nor the electorate could steer the other party in another direction.

*** NOTĂ: The pictured church is the Catholic Cathedral of Westminster, London, the first Catholic place of worship built (1895-1903) in England after the English Reformation. The credit for this photo, taken in February 2011, belongs to my reader Mihai Gociu.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Saturday, 25 June 2011

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (11) – Italy and UK / Italia şi UK

[EN] One year ago I was in Rome – here are some (more or less bizzare) similarities between Italy and the UK. [RO] Acum un an eram la Roma – iată câteva asemănări (mai mult sau mai puţin bizare) între Italia şi UK. 

[EN] I will illustrate here these Italian realities, linking to other pages of MunteanUK describing similar things discovered in Great Britain. [RO] Voi ilustra aici aceste realităţi italiene, oferind linkuri către alte pagini ale MunteanUK ce descriu lucruri similare în Marea Britanie. 

[EN] As I’ve already promised, I hope to make a relevant illustrated comparison, worthy of comments in spite of the ‘No comments’ title :-) [RO] Cum am promis deja, sper să fac o relevantă comparaţie ilustrată, demnă de comentarii, în ciuda titlului  ‘Fără comentarii’ :-)

[EN] I’ve already mentioned the sightseeing buses (+ here) that Bucharest lacks. [RO] Am menţionat deja autobuzele turistice (+ aici) care lipsesc în Bucureşti.

[EN] An Italian (actually… Nepalese) version of fish and chips (+ here). [RO] O versiune italienească (de fapt… nepaleză) de fish and chips (+ aici).

[EN] CCTV warnings (+ here) – although not so many in Italy… [RO] Avertizări privind supravegherea video (+ aici) – deşi nu atât de multe în Italia...

[EN] Weird water sinks (+ here) – foot operated in Italy, far better than British ones. [RO] Chiuvete ciudate (+ aici) – operate cu piciorul în Italia, mult mai bune decât cele britanice.

[EN] National symbols still running – pictured here, a 40 years old Fiat 500. [RO] Simboluri naţionale încă în funcţiune – fotografiat aici, un Fiat 500 de 40 de ani.

[EN] Omnipresent street cleaning vehicles in Rome – however, UK streets were undountedly cleaner in the UK. [RO] Omniprezente vehicule de curăţat strada la Roma – totuşi, străzile erau fără îndoială mai curate în UK.

[EN] Keys opening doors with their teeth upwards may not be so typically British… [RO] Chei care deschid uşile cu dinţii în sus s-ar putea să nu fie chiar atât de tipic britanice…

[EN] Equally beautiful and comfortable trains around Rome, alike those going to London. [RO] La fel de frumoase şi confortabile trenuri în jurul Romei, precum cele care merg la Londra.

[EN] Many, many photoholic Chinese tourists in both countries and capitals. [RO] Mulţi, mulţi turişti chinezi fotoholici în ambele ţări şi capitale.

[EN] Homeless people and beggars, more in Rome than in all places I’ve been to in the UK combined – maybe not so many as in Brussels. [RO] Oameni fără locuinţă şi cerşetori, mai mulţi la Roma decât în toate locurile din UK combinate pe unde am fost – poate nu atâţia precum la Bruxelles. 

[EN] I’d surely choose whisky (Scottish, American, whatever…) over amaro – an awful Italian herbal liquer. [RO] Sigur aş alege whisky-ul (scoţian, american, oricare...) faţă de amaro, un groaznic lichior de ierburi italian. 

[EN] There are many beautiful parks in the UK, however, I guess that none matches the splendor of the completely natural Caffarella Park in Rome. [RO] Sunt multe parcuri frumoase în UK, totuşi, niciunul nu egalează splendoarea complet naturalului Caffarella din Roma. 

[EN] Instead of relying on excessive street signs, Italians do seem more willing to pay police officers to direct traffic. [RO] În loc să se bazeze pe indicatoare excesive, italienii par mai doritori să plătească ofiţeri de poliţie pentru dirijarea traficului. 

[EN] Communism hasn’t completely lost its lure neither in the UK (+ here, here), nor in Italy. [RO] Comunismul nu şi-a pierdut complet atractivitatea nici în UK (+ aici, aici), nici în Italia. 

[EN] Romanians traces (+ here) are few on British soil. In Italy, they are – like those of Poles in the UK –  everywhere. [RO] Urmele româneşti (+ aici) sunt mai degrabă puţine pe pământ britanic. În Italia, ele sunt – ca ale polonezilor în UK – peste tot.

[EN] Unlike in the UK, I saw no young native drunkards, though ‘drinking leftovers’ are equally visible in Rome – are immigrants or tourists to blame?! [RO] Spre deosebire de UK, n-am văzut tineri beţivi nativi, deşi, rămăşiţe de beţie’ sunt vizibile la Roma – sunt imigranţii sau turiştii de vină?!

[EN] Why are Italians less eager to take the bus? On a single street in Rome I saw 10 times more the total of scooters noticed in 3 months in the UK. [RO] De ce sunt italienii mai puţin dornici să ia autobuzul? Pe o singură stradă din Roma am văzut de 10 ori mai multe decât totalul scuterelor observate în UK în 3 luni

[EN] Sunsets can be equally beautiful in sunny Italy and in rainy UK. [RO] Apusurile pot fi la fel de frumoase în însorita Italie şi în ploioasa UK.
[EN] Are Italian women are prettier than British ones (+ here, here, here, here) or vice versa? I won’t comment – beauty is in the eye of the beholder… [RO] Sunt italiencele mai drăguţe decât britanicele (+ aici, aici, aici, aici) sau viceversa? Nu voi comenta – frumos este ceea ce îi place fiecăruia... 

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Wednesday, 22 June 2011

Aşteptând încă revoluţia mondială... (8) [Still waiting for the world revolution…]

Indiferent de cum s-o fi văzând el însuşi, s-au găsit destui care să îl considere erou’ (al luptei pentru accesul la informaţii), deschizător de drumuri’ (înspre o altă lume, în care guvernele să fie obligate la mai multă transparenţă), un revoluţionar’, un vizionar’…

….ba poate chiar un viitor martir’, dacă ar fi să le dăm crezare avocaţiilor săi, care se tem că, odată ajuns în mâinile Unchiului Sam, clientul lor ar fi torturat, executat sau ucis mişeleşte în puşcărie.

Acesta este Julian Assange*** – hackerul australian ale cărei furtuni în pahare cu apă, oricâtă rezonanţă planetară or fi părând să aibă în această epocă a tehnologiei informaţiei, tot nu au stârnit adevărate revoluţii.

Zicea Andy Warhol, în viitor, oricine va fi faimos pentru 15 minute”, iar acel viitor pe care îl trăim noi acum părea să se confirme şi în cazul lui Assange. Iată, totuşi, că faima acestuia a ţinut ceva mai mult, cam cât iarna 2010/2011.

Au venit revoluţiile arabe, cutremurul din Japonia, războiul din Libia, astfel că despre  ‘martirul’ de la Londra s-au auzit tot mai puţine. Aura lui revoluţionară păleşte cu fiecare zi petrecută în vila cu zece dormitoare...

Revoluţionarului – celui de modă veche vreau să zic, de secol 19 şi 20 îi şade bine cu chinul, cu hăituiala, cu clandestinitatea, cu austeritatea şi asceza chiar, ci nu cu reşedinţele de lux.

Ceea ce nu i-a împiedicat pe fani să atragă atenţia, când s-au împlinit şase luni de arest, asupra “condiţiilor excesive şi dezumanizante de detenţie” şi să se plângă că eroul lor este vânat de camere de supraveghere (CCTV), ceea ce avea să se dovedească o exagerare.

Erau doar camere de monitorizare a traficului. Însă nicio exagerare nu-i de lepădat în aceste vremuri, când nimic, oricât de gogonat ar fi, reuşeşte să scoată oamenii din lumea revoluţiilor virtuale, în cea a revoluţiilor cu distrugeri şi moarte.

Revoluţionar mondial şi violator (încă neconfirmat în ambele privinţe), un (aparent) paria cu prieteni bogaţi (care i-au plătit cauţiunea), cinic şi narcisist, hedonist şi amoral, idealist şi calculat – pentru care unii ar face moarte de om, pe când alţii au cerut asasinarea lui.

Nicidecum imaculat, dar nici vrednic de a fi dat în mâinile Unchiului Sam, în fruntea unei entităţi nedemocratice (WikiLeaks) care serveşte idealuri democratice (?!)... cu mii de poveşti pe seama lui, care mai de care mai năstruşnice.

Nicicând nu se poate spera la o revoluţie mondială (fie ea definită troţkist sau altcumva) fără exagerări şi minciuni. Oricât de adânci ar fi cauzele reale ale revoluţiilor (definite ulterior de istorici) fără ‘scântei de exagerare’ nu se poate face vreo revoluţie.

Dezvăluirile WikiLeaks s-au dovedit a fi o făsâială. În urma căreia, Uncle Sam n-a ieşit prea şifonat. Ba chiar este demn de admirat: n-ar fi bine ca şi România să aibă diplomaţi atât de talentaţi în a trage de limbă pe toată lumea din jur şi a descrie atât de plastic evenimente şi personaje?

Şi atât de mare a fost făsâiala aceasta, încât mă gândesc că scopul lor nu are legătură cu dezvăluirile în sine, ci cu propulsarea lui Assange la rolul de ‘revoluţionar mondial’, pentru care destui fanatici ar fi gata să arunce lumea (internetului şi nu numai) în haos.

Închis sau liber, dar cu siguranţă în carne şi oase, autentic, acest Assange – pe care unii să-l adore, iar alţii să-l urască, la fel ca pe Osama bin Laden – este un activ de mare valoare’ în zilele noastre când oricine poate fi ‘revoluţionar’, dar arareori pentru mai mult de 15 minute.

Pentru cine şi pentru ce va servi (conştient sau nu) Assange– să-i las pe cititorii mei (care şi câţi or mai fi) să îşi dea cu părerea. Eu doar îmi exprim scepticismul ca atâta tam-tam cu WikiLeaks nu se prea poate să fi fost creat doar pentru fâsâiala de până acum.

*** NOTĂ: Am creat imaginea cu ajutorul acestui site.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Monday, 20 June 2011

[EN] Worth trying in the UK / [RO] Merită încercat în UK (19)

[EN] No visit to London would be complete without entering a big High Street toystore, whether for shopping, amusement or photoholic purposes :-)

[RO] Nicio vizită la Londra n-ar fi  completă fără să intri într-un mare magazin de jucării de pe o arteră comercială, fie pentru cumpărături, amuzament sau scopuri fotoholice  :-)

[EN] Although one of my childhood’s beliefs was that best toys are to be found in Germany (I haven’t checked this hypothesis yet!), many British toy stores are realms of fairy tales.

[RO] Deşi una dintre credinţele copilăriei mele era că cele mai bune jucării se găsesc în Germania (n-am verificat încă această ipoteză!), multe magazine de jucării britanice sunt tărâme de basm.

[EN] Children, collectors of all ages, and ageless gadget fans can find many of their dreams come true in these ‘consumerist temples’.

[RO] Copiii, colecţionarii de toate vârstele şi fanii fără vârstă ai gadgeturilor pot să îşi vadă multe vise îndeplinite în aceste ‘temple ale consumismului’.

[EN] The only thing to beware of are not pickpockets (I assume they exist, but haven’t encountered any) but… high prices.

[RO] Singurul lucru faţă de care să fii în gardă nu sunt hoţii de buzunare (presupun că există, dar n-am întâlnit vreunul), ci... preţurile mari.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]